un fel de “spune:stop!”, dar nu..

Nu mai exista dimineti pentru mine.
Am visele bantuite, dar totusi prefer sa lenevesc in pat cat pot de mult, decat sa stiu ca trebuie sa infrunt o noua zi. Sub plapuma e caldura si in plus, e locul meu..pot fi cine vreau eu sa fiu..Chiar si atunci cand exista o lupta intre subconstient si constient, eu ma sfatuiesc cu rationalul si hotarasc cine va castiga ; imi cunosc realitatea, dar am puterea sa o modelez dupa cum vreau eu.
In singuratate am cele mai stralucite idei, ma simt cel mai bine. Iubesc momentele cand rad de una singura in camera goala, la fel cum iubesc momentele cand plang ca proasta pentru fantasmagoria dezvoltata si reflectata pe linia eterna a suflului meu. Vreau sa ma rup de mine cea fericita, pentru ca sunt fericita cu inima, dar am o alta parte care cu o lama ascutita isi contureaza drumul si incearca sa-mi raneasca fericirea ; e vorba de partea mea intunecata, de partea mea care e vesnic in solitudine si e cufundata in tristete, oricat de luminoase si calduroase mi-ar fi zilele.
Sunt o multitudine de intrebari care imi rascolesc judecata constant :
De ce imbolnavesc orice lucru bun din viata mea ? Si oare asta ma face pe mine sa fiu bolnava ? De ce nu stiu cui sa-i acord increderea ? Si de ce cei carora le acord intreaga mea fiinta nu au increderein mine ? De ce trebuie sa lupt ? De ce cand trebuie sa lupt simt nevoia sa renunt ? De ce arde in interiorul meu o flacara atat de intensa si de schimbatoare ? De ce e rosie sau albastra si nu ma lasa sa traiesc ?
Eu zic ca n-are rost..La mine totul e ca apa. Viata mea e apa :incolora, inodora, insipida si totusi nu pot trai fara ea [paradox]. Are puterea de a se transforma in gheata si ma face sa ma opresc fie ca vreau fie ca nu, pana hotaraste sa redevina la forma initiala, fluida..Ma inec cu viata mea si totodata mi se pare cea mai grea moarte, sa mori inecat.
Intr-un final, cand sunt inconjurata de non-sensuri si de enigme care imi consuma sperantele pana la cea mai microscopica particula, ma intreb cine sunt eu. Niciodata n-o sa aflu care e scopul meu, si n-o sa pot avea cunostintele satisfacute la maxim pentru ca exista persoane care interfereaza cu undele pe care le transmit si imi bruiaza frecventa in momentele cand siguranta mea e singurul lucru pe care-l mai am.
Nu mai am nimic, ma am doar pe mine. Deci …lasa.