Fructul pasiunii

Simt nevoia sa revin pentru cateva minute la timpu meu pentru scris si la impartasirea cuvintelor ce se invart bezmetic in mintea mea..acelasi stil haotic, de neinteles, poate prea siropos sau fara esenta, dar caracteristic mie. Mi-e dor sa-mi spuna cineva ca stie prin ce trec si mi-e dor ca o singura data sa nu mai tin pentru mine ceea ce gandesc.
Ma comport obsesiv, periculos de infricosator si indepartez orice urma de inocenta prin dorinte arzatoare, care se bazeaza strict pe o imagine. Imaginea unei persoane necunoscute, care poate sa trezeasca o emotie, insa ce gen de emotie nu stiu..caz nedeterminat.
Privesc in detaliu imaginea asta nu prea perfecta, insa excelenta pentru satisfactia mea personala. Detalii criminale ca sa spun asa, pentru ca ma omoara fiecare clipa cand ma gandesc la ele. Ceea ce e ciudat este ca astazi am primit un sfat de la un om pe care nu-l cunosc si in acelasi timp un om care nu ma cunoaste si totusi mi-a spus fara sa stie absolut nimic despre mine, urmatorul lucru : « Domnisoara, sa nu faci niciodata o pasiune pentru un barbat. S-au schimbat vremurile si nu se merita. » Si mi-am permis sa nu-l dezamagesc, fiind nevoita sa mint si i-am spus ca nu o voi face. A fost un moment la care nu ma asteptam si nu pot spune ca a fost un semn, pentru ca nu cred in asta, nu cred in nimic. Insa recunosc ca pentru cateva clipe am ramas pe ganduri si apoi mi-am dat seama ca e prea tarziu. Mintea mea « bolnava » (cum o numeste dusmanu’) si emotiile mele s-au trezit si au dezvoltat deja genul asta de pasiune, iar in cazul acesta, partea obsesiva despre care va spuneam, afirm ca nu afecteaza pe nimeni in afara de mine (sper).
Revin la detaliile alea care ma dispera : masculinitatea extrema in orice gest, sunetul si imaginea unui om capabil sa rada intr-un moment de relaxare, rasul in sine si orice e legat de el, vocea acelei persoane care te induce in eroare, provocand nenumarate scenarii despre care ar putea fii personalitatea sa. Si asta nu e tot.. Insa esenta e una singura, e tipul de om pe care-l vrei langa tine, cu care vrei sa vorbesti si stii ca te-ar face o persoana mai buna, contrar aparentelor, dar totusi tipul de om despre care stii ca nu are nevoie de o persoana ca tine, ii e mai bine fara. Are nevoie de o stabilitate diferita fata de cea pe care o cauti tu.
Gandindu-ma la spuse si nespuse, pierd importanta propriei mele persoane si esenta bine pastrata : pasiunea si pasiunile mele ma fac ceea ce sunt. Obtin sau nu ceea ce vreau, dar nu-mi pierd increderea..si oricat incerc sa strig, sa spun ce vreau sa spun, sunt redusa mai mult sau mai putin la tacere si ajung sa pastrez pentru mine. Dar recunosc, in final, toate astea ma fac sa ard catre exterior din ce in ce mai tare, pe zi ce trece..

Anunțuri

me against them.

Cred ca in sfarsit am ajuns sa ma cunosc in mai multe feluri.
Mi-am dat seama ca oricat mi-as da silinta, intotdeauna voi face o mica greseala care-mi va taia craca de sub picioare. E usor sa fii tu cel vinovat cand oamenii iti ascund lucruri, cand tu le-ai iertat multe si poate nu le-ai facut niciun repros..e cel mai usor. Asa ca oficial ma declar vinovata pentru toate prieteniile pe care le-am pierdut, pentru toate certurile in care am fost implicata, pentru toate zvonurile pornite. Ok, eu sunt de vina fratilor, puteti sa va traiti viata cu inima impacata.
Un alt lucru pe care l-am realizat e ca bipolaritatea de care dau dovada prin sentimentele mele schimbatoare e extrem de periculoasa. Cum sunt usor de ranit si cum ma indragostesc atat de usor, la fel de usor incep sa urasc oamenii, asa ca la activ am mult mai multe persoane pe care le urasc decat persoane pe care sa le cunosc cu adevarat, chiar daca pare ciudat, e adevarul gol golut. Nu stiu pana in ce punct voi avea control, dar imi aduc aminte cum mi-a spus cineva candva « am reusit sa cunosc o psihopata ». Wise man indeed ! si culmea e ca..pe el nu-l urasc.
Ajung la cel mai delicat subiect pe care-l pot dezbate, si anume sentimentele mele profunde. Stiti voi sentimentele alea deosebite, intense, care duc la dragostea intre doua persoane ? Ei bine, eu nu voi avea parte de asa ceva niciodata, dar o spun clar ca niciodata. Sunt constienta ca nu sunt o persoana pe care sa o poti iubi, sunt doar prea data peste cap, fara cale de intoarcere. Si la fel de constienta sunt ca voi continua sa-mi pun cate o bucatica de suflet pe tava pentru fiecare ‘nenorocit’ care ma va face sa simt macar un tremur in fiinta mea neinsemnata, asa ca voi fii ranita la nesfarsit. E un fel de « pana cand moartea ne va desparti », dar e vorba de mine si de suferinta mea.
Inchei cu bucurie spunand ca in ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le afirm si cred despre mine, lucrurilor care ma fac un om de nimic, sunt fericita ca respir si ma complac in situatia asta. Nu mai am iesire, e un drum pe jumatate parcurs si parca daca ma uit in spate, nu vad cale de intoarcere.
Atat pentru azi, oricum sunt convinsa ca nimeni nu e interesat in vreun fel de frustrarile si problemele mele existentiale.

!!!

http://www.facebook.com/event.php?eid=101373246613608

Tot ce e de facut e sa vedeti despre ce e vorba, sa va inarmati cu bunavointa si sa veniti la concert pentru a da o mana de ajutor ! 🙂

Va rog cititi !

Incep prin marea rugaminte de a citi urmatoarea postare, care nu-mi apartine, sursa:
http://www.facebook.com/notes/adrian-enculescu/2f43b42f/197001156997598
„Sunt atatea cuvinte frumoase ce ar putea descrie caracterul unui om, sute si mii de momente unice alaturi de el care te fac sa il iubesti si sa il pretuiesti mai mult decat orice, albume nesfarsite de poze pline de zambete, raset, grimase, strambaturi, amintiri ce nu au cum sa se piarda si, din nefericire, exista si tragedii care fura zambete, calca in picioare rasete si distruge vieti.

Andi…
Andi este unul dintre acesti oameni, care si-au petrecut fiecare secunda din viata traind-o…. Are 25 de ani, este absolvent al Politehnicii, joaca baschet de 12 ani, canta, danseaza, merge cu bicicleta, rade, glumeste, reuseste ca prin fiecare gest si vorba a lui sa alunge supararea din sufletul oricaruia, iubeste, radiaza prin intreaga lui fiinta un volum enorm de energie indeajuns sa alimenteze intregul glob, chiar si pentru o zi. El este Andi, Andrei Teodoroiu, fiu, frate, iubit, prieten. El este Andi si are cancer.

De ce? De ce el? De ce acum? De ce? De ce? De ce?
Sunt intrebari fara raspuns si fara sfarsit..
Totul a inceput de la o chestiune relativ minora. Mici dureri in partea dreapta, langa coasta, de care se vaita mai in gluma, mai in serios si o zi intreaga de ajutat o persoana in a cara cateva frigidere au dus la o vizita la spital. A primit un raspuns rapid si ferm:hernie abdominala.Doctorul l-a calmat si i-a spus ca e nevoie doar de o minora interventie chirurgicala si va scapa rapid.Asa ca nu la mult timp,a avut loc operatia la Spitalul Judetean din Ploiesti.Din pacate,graba sau siguranta doctorilor i-a determinat sa nu mai faca ecografie inainte de operatie.

Dupa analize,atat la Ploiesti,cat si la Spitalul Clinic Judetean Nr. 1 din Timisoara,a venit si rezultatul biopsiei.Asa s-a facut ca, inainte de ziua lui de nastere,inainte sa implineasca 25 de ani,doctorii au pronuntat niste cuvinte mult prea grele pentru orice om:este cancer.De fapt,diagnosticul este mult mai complex decat atat.Ficatul lui,desi nu este cel al unui fumator sau al unui alcoolic,este afectat de ciroza.O hepatita B,nedepistata,pe care o avea de cand era mic,este de vina.Toti anii ce au oferit acestui om atata fericire si veselie au tinut ascuns un groaznic cosmar.
Andi este diagnosticat cu ciroza hepatica virusala HBV compensata, hepatocarcinom de lob hepatic stang si tromboza de vena porta stanga.
Poate ca par prea multe detalii,insa sunt prea putine pentru a intelege prin ceea ce trece.Acum, Andi are nevoie de un transplant de ficat.Nu se poate face aceasta interventie in Romania deoarece ar insemna o lista de asteptare care,in conditiile afectiunii lui,nu ii ofera nicio sansa,iar aparatura si resursele necesare recuperarii sale -incomensurabil de importante- nu sunt disponibile in momentul de fata la discretie pentru pacienti in tara,fapt ce reprezinta un risc mult prea mare, timpul lucrand acum impotriva lui. Asadar,sansa lui Andi este in Germania,unde doctorii sunt convinsi ca il pot opera si il vor ajuta in recuperare astfel incat poate peste luni bune, el sa inceapa sa se refaca.Fireste ca exista un “dar”…Si acest dar este egal cu o suma de bani uriasa, necesara operatiei si al tratamentului de refacere, acest dar valorand 100.000 de euro. Sunt foarte multi bani pentru Andi, dar nu o suma imposibila pentru noi toti, ceilalti care ii suntem alaturi. Doar ca avem nevoie si noi la randul nostru de speranta si rugaciunile dumneavoastra, si orice fel de ajutor ne puteti oferi.
Mi-e dor de Andi care isi cauta,ca orice absolvent de Politehnica in perioada asta,un loc de munca,cu care imi faceam planuri de viitor ,mi-e dor de Andi care nu sufera din cauza durerilor,care nu se chinuia sa se odihneasca sau sa manance.Mi-e dor de Andi jucand baschet,de Andi care incerca sa ma invete sa dansez chiar daca stie ca sunt lipsit de ritm.
Nu pot decat sa va rog sa actionati asa cum considerati dumneavoastra, gandidu-va, chiar si pentru o clipa la ce ar insemna sa treceti printr-o astfel de situatie.Sansele ca el sa fie bine sunt foarte mari,insa depind enorm de cei din jur.Cu tot riscul de a ma exprima cliseic,orice ajutor reprezinta o sansa in plus ca Andrei Teodoroiu sa se vindece.
Va multumesc ca ati citit aceste randuri.

CONT LEI: RO72BRDE300SV19654493000

CONT EURO: RO89BRDE300SV81627453000”

Pot declara cu mana pe inima ca Andi este intr-adevar cel mai extraordinar om pe care-l cunosc, si cuvintele lui Adi sunt adevarate fara indoiala. Va multumesc si eu!

one way or another

Cand ata intra in ac printr-o frantura,
Formeaza apoi la capat o legatura,
Un nod pe care greu il vei desface,
Si-ncerci sa-l rupi, si nu te lasa-n pace..
Apoi..
Ramai cu tot ce ai avut vreodata,
Ceva ce se numara numai o data,
Care te face sa stai in balanta,
Si nu-ti ofera deloc siguranta.
Ceva care te poate descrie,
Care te manevreaza si te stie,
Care te lasa sa zaci in neant,
Ca un alt lucru doar neimportant.
Si iar..
Eu vad credula doar ceea ce vreau,
Dar « du-te dracu ! » sa ti-o zic pe sleau.. ! 🙂

Amour, Imagination, Rêve

Same fucking old situation….hit the road, don’t you come back ! Esti legat de piatra, se zice..ca tot imi place asta.
Cred ca o sa fie o postare mai in cuvintele altora, ca ei pot sa-mi descrie, e un colaj asa. Cum spuneam,de fapt..cum spunea Angelina in « Girl, Interrupted »: You’ve changed the scenery, but not the fucking situation. Cam asa sunt eu, cu prostiile mele. Se presupune ca trebuie sa inveti din nenorocitele de greseli, dar nu si-n cazul meu, repet la nesfarsit un tipar care ma mananca..grav e ca realizez doar cand ma simt afectata, iar mai apoi totul devine ca si cand n-ar fi existat.
Revin la pasiunea mea pentru AIR, dar nu cum va imaginati. Nu am o pasiune pentru aer, ci pentru o formatie franceza care mai explicit e tradusa prin Amour, Imagination, Rêve !
Ei spun: I’m falling in love, falling down, falling down..down to the ground ! ca si cum sentimentu asta [inocent cica] te face sa te izbesti de pamant. In mod normal o astfel de lovitura ar trebui sa te trezeasca, insa au contraire !..te cufunda intr-o stare de visare profunda si din care greu scapi. Tot AIR m-a facut sa-mi dau seama de unde atata pasiune. Spun ei I’m a highschool lover, and you’re my favourite flavour !…asta e prisma prin care privesc unii, ma intreb daca fac parte din categoria asta. Ador versul, il folosesc chiar des, dar in final tot raman cu mari semne de intrebare.
Totusi, inchei cu statusul meu din aceasta seara, care ma bantuie constant in ultima vreme. Inainte sa scriu versurile, amintesc de Beavis and Butthead care privind videoclipul melodiei spuneau they better start rocking…and they did !
~I wish I was Special…..I want a perfect body, I want a perfect soul !~


[un fel de bonus instrumental.]

dulce ca o savarina !

Ce e perfectiunea? Perfectiunea este idealul dupa care alearga multe persoane, insa este extrem de greu de atins. Nu vreau sa spun ca este imposibil, deoarece in cazul acesta ar trebui sa fie inexistent cuvantul ; dar de fapt ideea e de standard : seteaza-ti standardul propriei tale perfectiuni la un nivel pe care esti sigur ca poti sa-l ajungi.
Se spune ca daca vrei, poti, asa ca trebuie sa ai vointa, indiferent care este scopul tau. Un alt element este speranta, pentru ca orice ‘poveste’ are nevoie de detaliile ei fictive, in ordine sa poata fi ascultata [daca nu intelegi metafora din prima, nu va chinuiti prea mult, ar putea fii greu pentru unii].
Ca orice fata, imi doresc sa fiu perfecta, insa degeaba. Nu e vorba ca nu am vointa sau speranta, dar din prima am gresit, formandu-mi o imagine mult prea detaliata, ampla, ‘grandioasa’ imagine despre notiunea de perfect. Ar trebui sa-mi dau 2 palme si sa ma trezesc la realitate, dar cum mai pot eu sa fiu multumita acum ? Sunt presarata cu defecte si mi-e teama sa nu pierd timpul incercand sa ma ocup doar de repararea lor, asa ca am tras cateva concluzii.
In primul rand, nu voi mai alerga dupa cai verzi pe pereti si voi avea grija doar de ce e nou in viata mea. N-are rost sa ma hotarasc asupra unor schimbari, atata timp cat eu pot sa traiesc cu personalitatea mea si din fericire exista si alte persoane care accepta realitatea. In privinta asta greseam pentru ca incercam sa fiu ceea ce vroiau altii, iar acum sunt capabila sa gasesc oameni care ma vor pentru ceea ce sunt.
Un alt lucru important de mentionat care ma face in sinea mea sa ma consider perfecta pe anumite planuri, este comparatia cu alte persoane. Acum sa fim seriosi, oricare dintre voi poate gasi o persoana sau mai multe care sa fie inferiori prin aspect/mod de gandire/stil de viata/etc. Asa cum eu sunt invidioasa pe alte persoane care au parte de mai multe decat mine, care n-au atatea defecte, la fel pot fii mandra de ceea ce sunt cand observ oameni cu mult mai multe defecte decat mine. Am devenit increzuta pot spune unii, dar eu va spun adevarul : am devenit increzatoare !
Stiu ca am dreptate, sunt sigura de asta. Nu e doar o parere personala, daca exista capacitate de intelegere se poate observa ca este un fapt cat se poate de real.
Si atat !