*fara titlu*


Nu stiu ce titlu pot pune, dar stiu ca simt nevoia sa scriu, sama descarc. Iar sunt plina de adrenalina, nu mai suport, simt ca apartin unui intreg, dar simt de parca tot ar lipsi o parte. Si chiar lipseste. Nu ma pot stapani cu adevarat, e o atractie magnetica as putea spune. Dar pierd..asa cum pierd eu mereu. Si din cauza ca il astept, il vreau prea mult ca sa nu astept, o sa pierd alte ocazii..si sincer m-as simti bine daca as stii ca merita asteptarea, ca nu e totul in zadar si ca o sa se intample ceva. Stiu ca pana acum doar despre asta am scris, dar cred ca majoritatea persoanelor cu care vorbesc deja sunt satule de toate avalansele mele de sentimente, pe care mi le exprim zi de zi. Am inceput pana si eu sa fiu satula de mine, dar trebuie sa ma descarc cumva, pentru ca nuuuu mai pot. Singura mereu, mereu singura. O sa incep sa-mi creez o definitie despre propria persoana unde o sa spun despre mine si despre singuratatea mea. Iar apoi o sa aud ‘dar sunt atatea persoane care te iubesc’. Stiti ceva? Nu-mi mai spuneti asta, pentru ca atunci cand veti fi in aceeasi situatie cu mine si eu voi spune asta, gandurile voastre vor fi identice cu ale mele si anume ca nu va iubeste CINE TREBUIE. Am dreptate, stiu sigur ca am dreptate, pentru ca mereu am dreptate. Mda.. Iar oamenii din jurul meu sunt mult prea fericiti, sau chiar daca nu sunt fericiti sunt liberi si nu simt nicio grija si e nasol rau de tot, pentru ca eu sunt suparata mereu, pe punctul de a plange si a gandi negativ si am si o mie de chestii pe cap..si toata lumea se cearta cu mine si nu stiu cum, fiecare persoana la care tin reuseste sa ma enerveze mai mult sau mai putin si asa devin super tensionata si iar ajung sa nu ma mai suport. Ce dracu sa fac? Exista o persoana care sa-mi zica ce sa fac? NU. Toti imi spun aceleasi lucruri si nimeni nu ma ajuta cu nimic.. Pentru ca singurul lucru de care am nevoie, e singurul lucru pe care nu-l pot avea..

Sunt mii de ganduri imprastiate pe o foaie,

Si poate stii ca ceea ce ma doare e de fapt

E sufletul ranit si peste, ploaie,

A inimii ce bate fara tact.

Eu imi doresc sa fie soare,

Dar pe cer vad numai nori mereu,

As vrea sa pot s-arunc culoare,

Si-atunci sa fie doar al meu.

Imi pare rau ca sunt asa cum sunt,

Dar nimeni nu mai poate sa ma ia,

Asa am fost lasata pe Pamant,

Si frate..asta-i soarta mea.

Te iubesc si imi e frica ~doua puncte ics~ !

Anunțuri

Despre viiirgi
Despre mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: