probleme cu mansarda


atunci cand iti faci planuri, asteapta-te sa-ti fie date peste cap.
viata are propriul ei plan cu noi si nu tine cont de dorintele noastre, decat daca o infruntam si ne hotaram ca viata e a noastra nu suntem noi ai vietii.
intotdeauna am avut o problema la capitolul prieteni, pentru ca sunt o persoana dispusa sa ajute, dar doar daca cel care are nevoie de ajutor tine cont de sfaturile mele.. din fericire, majoritatea celor care-mi cer parerea tin cont de ea. da, in sfarsit vorbesc despre voi. oameni buni, va voi ajuta intotdeauna cum pot. cand dai o pagina nu trebuie neaparat sa uiti ce scria pe cea din urma, trebuie doar sa fi capabil sa intelegi actiunea si sa poti citi mai departe.
nu sunt un geniu, nu sunt un om extraordinar, sunt o persoana rationala care invata din greseli..va ajut mai mult pe voi decat pe mine, chiar daca aparent am o viata fericita.

trecand la alt capitol, sunt uimita de capitolele sau strofele..pe care le parcurgem zi de zi. cand te gandesti ca vine iarna, vrei sa crosetezi un fular care sa te protejeze impotriva frigului, dar realizezi ca nu stii sa crosetezi. sau sa luam de exemplu un elev corigent care vrea sa treaca anu, isi propune sa invete..dar pana in ultima saptamana inainte de examenul de corigenta nu-si da deloc interesul. si ar mai fi multe exemple.. de ce m-am gandit la asta? pentru ca aseara mi-am dorit sa mor. nu eram capabila de nimic, eram furioasa ca nu se intampla totul intocmai cum vreau eu, asa ca mi-am dorit sa mor. m-am culcat in jurul orei de 22:00, ceea ce e foarte neobisnuit pentru mine.. totul bine pana aici, practic, n-am patit nimic. insa, m-am trezit la 6:30 cu o ingrozitoare durere de cap..am iesit afara din casa si am cazut ca secerata, de 2 ori la pamant, fara nici cea mai mica exagerare. trecem peste faptul ca m-am dat cu capu’ de ciment, nu ca ar fi important. am dormit toata ziua, am ratat o zi minunata, asta pentru ca uite cum te urmareste soarta..de mentionat ca acolo..la pamant..eram pe punctu de a incepe sa plang si mi-am zis „nu, nu vreau sa mor”. intr-un fel, asta a fost o exagerare, pentru ca acum stiu cauza si chiar daca a fost periculos, acum sunt bine.

stiti..uneori oamenii vorbesc fara sens, iar eu nu ac exceptie. schimb ideea, uneori cei din jurul meu raman nelamuriti..ma rog, ma refer mai mult la cititori, ca in compania unei persoane, nu vorbesc fara noima. asa, vorbind singura, nu e nimeni care sa-mi puna intrebari, asa ca vorbesc despre ce vreau, pentru ca nu stiu ce vreti sa auziti. incerc sa fiu sociabila, va iubesc, da, dar sa va spun ce ma scoate din sarite. cand n-am chef, cand sunt suparata, cand am nervi si dau raspunsuri scurte, inseamna ca nu sunt in stare sa va ajut, oricat as vrea. poate ca lucrurile s-ar schimba daca n-ati avea intotdeauna aceleasi probleme. daca nu sunteti in deplinatatea sanatatii mentale, mergeti la un psiholog, faceti un sport ca sa va descarcati, sau evitati problemele! asta e valabil pentru acei disperati care nu-mi sunt prieteni si imi spun chestii care NU ma intereseaza..adica, si eu mai fac asta, dar incerc pe cat posibil sa nu si de cele mai multe ori intreb „te deranjeaza?” si am o oarecare retinere..dar sunt unii 8-|.. mda, iesire..nu sunt problemele mele si nici nu vreau sa fie. va uitati la monitor si va intrebati la cine sa apelati ca sa va ajute..de ce nu apelati la persoanele cu care impartasiti si momente frumoase si alte lucruri de genu? de ce nu incercati sa apelati la un specialist cand exista perioade IMENSE, gen 2-3 ani, in care aveti aceeasi problema? nu va zic sa fiti perfecti, dar fiti constienti si da..rationali. realisti!

cand privesti suprafata apei, te intrebi daca esti tu. cand te uiti la cer te intrebi cum va fi maine. cand simti vantul si ti se face frig, te intrebi „de ce bati vantule?” cand soarele arde cu putere si parca simti ca iti zambeste, ii dai totusi peste nas spunand „nu mai suport caldura asta”.pot jura ca niciun om de pe planeta asta nu va fi vreodata multumit. suntem o planeta, o populatie de nemultumiti [din care si eu fac parte] si o sa se schimbe ceva doar cand vom invata sa apreciem ce ni se da. plangi..nu mai vrei sa plangi..pai nu mai plange! razi cand ai ocazia, pai simte-te frate bine, ca altii nu pot. incercarea moarte n-are, asa ca..incercati ! 🙂

Anunțuri

Despre viiirgi
Despre mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: