tot ce vrei

lasa sticla jos din mana,
lasa-ma sa-ti fiu stapana,
creste-ma ca pe-o pisica
care din copac iti pica
in viata ta, si mai apoi,
izbucneste un razboi..
pierde-ma in gandul tau,
gaseste-ma unde vreau eu,
ciudat sa stii ca sufletul,
e-al meu cum iti este si cantul,
si-asa nu mai raman nicicand,
tipand, plangand, razand, iertand.

imi pare rau din nou ca tu,
de-aseara mi-ai luat sufletu,
si inima e tot a ta,
iar eu am ramas doar fata
cu sufletul pierdut in luna
dinainte de ultima.
e totul cum simti ca va fii,
si fieru’-l vezi cum rugineste,
si dragostea noastra sporeste,
pana cand intr-un final
doar tu te vei mai amagi,
in urma apoi ramane frica,
si eu raman iar cu..nimica.

mult timp a cam trecut de cand,
ultima data m-ai vazut plangand,
ma pierd cu tine peste tot,
in pat, pe masa sau in pod.
e dragoste frumoasa si armonioasa,
dar noi am fi nimic fara bautura din casa,
si fara rasul meu isteric pe care,
ironia ta ar putea sa-l omoare,
dar suntem doi alcoolici, mari drogati,
iar la noi sufletul, creierul, plamanii sunt fumati.

iar la final, singura satisfactie,
e ca am trait mereu in distractie,
o sa murim amandoi,
ca doi grandiosi eroi,
exceptand visele si tot cacatu..
tu..da, tu..taci dracu !

scrisoare de dragoste. [generalitate]

draga iubitule,

nu stiu ce pot sa fac ca sa-ti demonstrez cat de mult te iubesc. te iubesc, intelegi? as incerca sa alerg atat de tare incat sa se schimbe rotatia pamantului si sa aduc soarele pe strada ta atunci cand ploua in toata lumea. sa spunem ca pentru ca te iubesc, as face orice, pentru tine, da. ce, tu crezi ca’s ca toate celelalte? chiar crezi ca daca ma rogi ceva voi incerca sa gasesc cele mai patetice scuze doar pentru ca nu vreau? nu e asa.. ele nu te iubeau, fraiere, iar eu sunt diferita. celelalte isi doresc sa te aiba doar pentru ca se spune ca esti bun, la suflet si 99% implica si aspectul fizic. poate ca nici nu ma poti crede, si nici macar n-am baut nimic, dar imi deschid sufletul cu riscul de a te pierde, dar in dragoste si in razboi totul este permis. ce iubesc la tine? pai..sa vedem. in mod normal o fata careia ii plac baietii blonzi cu ochi verzi, iar spune prietenului sau brunet cu ochi albastrii ca e exact cum l-a visat, astfel spunand cea mai mare minciuna. de ce? pentru ca intervine complexu ala in care o persoana nu-i spune alteia adevarul ca sa evite o cearta. total prostii, nu? dar uite ca majoritatea asa face. dar iata ca acum ma adresez tie cu cea mai mare sinceritate, pentru ca (repet) te iubesc, iubitule! iti iubesc culoarea ochilor, chiar daca uneori nu sunt atenta care e, iti iubesc coafura, indiferent daca e aranjata sau nu, iti iubesc gesturile si vorbele pe care mi le spui chiar daca esti afectuos sau chiar daca in momentu respectiv esti atat de suparat incat eu ma fac mica incercand sa evit un posibil conflict.. in continuare, iti spun ca gresesc. de ce dracu gresesc? pentru ca e omenesc, asa se spune..iar printr-o mica interventie logica, situatia e cam asa: oamenii gresesc + eu sunt om => eu gresesc. si tu ma ierti, iubire, ma ierti pentru ca exista o divinitate care crede in noi. sau poate ca eu cred in tine..si tu crezi in mine. acum sunt sigura ca mi-am gasit iubirea vietii, fara indoiala. esti tot ceea ce vreau, indiferent de schimbarile prin care treci, esti sufletul meu pereche si..cu toate schimbarile astea, sunt sigura ca sufletul si inima nu ti se vor schimba. asa ca, te iubesc.

cu mult drag,

iubita ta de toate zilele.

tabloul

degetele noastre intotdeauna isi duc dorul. m-ai invatat ca atunci cand sunt singura sa contopesc amintirile si sa realizez un tablou. un tablou pe care mai apoi sa-l ating usor cu degetele mele delicate, gandindu-ma ca tu esti alaturi de mine si iti amintesti de noi doi. prima data cand mi-ai sugerat asta, am crezut ca ai innebunit. ma gandeam ca te-au influentat numerosii artisti din zilele noastre si ca poate pentru ca esti atat de capricios, vrei sa ma faci sa fim absolut la fel. dar dupa gandurile astea negre mi-am dat seama ca de fapt tu adori originalitatea, si n-ai incerca sa ma schimbi nici in 1000 de ani. esti un copil..iti privesc ochii exact in momentele in care crezi ca te urasc si ca nici nu vreau sa-mi mai fii parte a vietii si ma amuza teribil ideea ca tu chiar crezi ca sunt in stare sa ma supar pe tine. acum esti atat de departe..pictez si scriu, pe ritmurile anotimpurilor de vivaldi..esti atat de departe de mine si m-am gandit la degetele si la ochii tai. revenind, cum spuneam..pictez. am dat ascultare sfatului tau si imi controlez emotiile, sentimentele si amintirile si le contopesc intr-o sublima opera de arta. e viata noastra, e povestea noastra..sau poate doar inceputul. dar departarea ma omoara si poate ca asta m-a facut sa devin artista. nu te las sa stii cat de mult ma doare, nu te las sa vezi cat tip in lipsa ta si in niciun caz nu te las sa-mi atingi suferintsa..nici n-ai avea cum, pentru ca singurul lucru pe care-l poti face cand esti langa mine, este sa ma intregesti. pictez, pictez, pictez, si ma gandesc „cat de netalentata sunt..”, dar in acelasi timp mandria si bucuria sufletului ca tabloul mi te-a adus aproape ma fac sa cred ca sunt in stare sa fiu o sensibila faimoasa artista, cu numeroase galerii de arta. asta e partea pe care mi-ai daruit-o tu..sunt infantila cand te iubesc, si devin un copil pe zi ce trece..dragostea mea e atat de mare incat niciodata nu vei stii cine am fost eu in afara existentei tale. e intr-adevar trist ca un om te poate schimba atat de mult..nu sunt o persoana..cel putin de cand te-am cunoscut pe tine, imi doresc tot mai mult sa nu-mi mai intalnesc identitatea din trecut, in care nu eram eu cea de acum. toate astea tu n-o sa le stii vreodata..pensula merge in continuare iar eu ating cu degetele mele lungi si subtiri fiecare contur. tu doar acel frumos il stii..stii ca atunci cand esti plecat eu ma gandesc la tine si pictez, iar mai apoi totul se transforma in arta, dar nu stii ca exista niste randuri scrise..nu stii ca sunt atat de disperata incat identitatea mea refuza sa te respinga..eu da, pictez in lipsa ta. pictez si scriu despre mincinoasa mea viata, desprea infantila mea identitate. m-am transformat intr-o nebuna care traieste pe taramuri fantasmice. tu? ai murit sau poate ai plecat de mine candva..pentru ca nu te mai intorci, iar arta mea e de neatins. poate pentru unii asta nu inseamna nimic, dar pentru mine .. e totul. e dovada vie ca esti prea departe..esti, departe, iar eu..m-am pierdut. asa ca pictez si te tin in interiorul meu..te iubesc.

[fictiune.sentiment]