tabloul


degetele noastre intotdeauna isi duc dorul. m-ai invatat ca atunci cand sunt singura sa contopesc amintirile si sa realizez un tablou. un tablou pe care mai apoi sa-l ating usor cu degetele mele delicate, gandindu-ma ca tu esti alaturi de mine si iti amintesti de noi doi. prima data cand mi-ai sugerat asta, am crezut ca ai innebunit. ma gandeam ca te-au influentat numerosii artisti din zilele noastre si ca poate pentru ca esti atat de capricios, vrei sa ma faci sa fim absolut la fel. dar dupa gandurile astea negre mi-am dat seama ca de fapt tu adori originalitatea, si n-ai incerca sa ma schimbi nici in 1000 de ani. esti un copil..iti privesc ochii exact in momentele in care crezi ca te urasc si ca nici nu vreau sa-mi mai fii parte a vietii si ma amuza teribil ideea ca tu chiar crezi ca sunt in stare sa ma supar pe tine. acum esti atat de departe..pictez si scriu, pe ritmurile anotimpurilor de vivaldi..esti atat de departe de mine si m-am gandit la degetele si la ochii tai. revenind, cum spuneam..pictez. am dat ascultare sfatului tau si imi controlez emotiile, sentimentele si amintirile si le contopesc intr-o sublima opera de arta. e viata noastra, e povestea noastra..sau poate doar inceputul. dar departarea ma omoara si poate ca asta m-a facut sa devin artista. nu te las sa stii cat de mult ma doare, nu te las sa vezi cat tip in lipsa ta si in niciun caz nu te las sa-mi atingi suferintsa..nici n-ai avea cum, pentru ca singurul lucru pe care-l poti face cand esti langa mine, este sa ma intregesti. pictez, pictez, pictez, si ma gandesc „cat de netalentata sunt..”, dar in acelasi timp mandria si bucuria sufletului ca tabloul mi te-a adus aproape ma fac sa cred ca sunt in stare sa fiu o sensibila faimoasa artista, cu numeroase galerii de arta. asta e partea pe care mi-ai daruit-o tu..sunt infantila cand te iubesc, si devin un copil pe zi ce trece..dragostea mea e atat de mare incat niciodata nu vei stii cine am fost eu in afara existentei tale. e intr-adevar trist ca un om te poate schimba atat de mult..nu sunt o persoana..cel putin de cand te-am cunoscut pe tine, imi doresc tot mai mult sa nu-mi mai intalnesc identitatea din trecut, in care nu eram eu cea de acum. toate astea tu n-o sa le stii vreodata..pensula merge in continuare iar eu ating cu degetele mele lungi si subtiri fiecare contur. tu doar acel frumos il stii..stii ca atunci cand esti plecat eu ma gandesc la tine si pictez, iar mai apoi totul se transforma in arta, dar nu stii ca exista niste randuri scrise..nu stii ca sunt atat de disperata incat identitatea mea refuza sa te respinga..eu da, pictez in lipsa ta. pictez si scriu despre mincinoasa mea viata, desprea infantila mea identitate. m-am transformat intr-o nebuna care traieste pe taramuri fantasmice. tu? ai murit sau poate ai plecat de mine candva..pentru ca nu te mai intorci, iar arta mea e de neatins. poate pentru unii asta nu inseamna nimic, dar pentru mine .. e totul. e dovada vie ca esti prea departe..esti, departe, iar eu..m-am pierdut. asa ca pictez si te tin in interiorul meu..te iubesc.

[fictiune.sentiment]

Anunțuri

Despre viiirgi
Despre mine.

4 Responses to tabloul

  1. ioana says:

    vai,virgi 😡 imi place rau.pe bune,e chiar foarte foare frumoooos! 😡

  2. AlunitsA says:

    Superb =P~ :”> 😡
    te iubesc !

  3. viiirgi says:

    mersi ;;) :X

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: