O amintire


Sunt un fenomen. Nu pot fii oprita cu usurinta si am reactii vulcanice care apar cand te astepti cel mai putin. Fiinta mea face cele mai simple sentimente sa se transforme in obsesii si asta ma face sa am de pierdut sau de castigat la extreme, ceea ce nu e tocmai extraordinar. Sunt copilul verii si imi iubesc mama protectoare, chiar daca e alaturi de mine aproximativ 3 luni pe an. Poate as putea sa dau impresia de domnisoara materialista daca as spune ca o iubesc pentru ca mi-a facut cele mai frumoase cadouri, inca din ziua cand a hotarat sa fiu adusa pe aceasta lume exact cand era ea mai frumoasa si mai puternica, in ziua de 18 iulie a anului 1993.

Intr-una din scurtele perioade cand a fost alaturi de mine, undeva prin anul 2007 mi-a incantat privirea cu imaginea unui fizic masculin in genul surferilor in California, dupa care mor toate fetiiili. M-a atras prin perfectiunea aparenta pe care o afisa, din detaliu in detaliu, pana la ultimul articol vestimentar si pana la ultimul fir de par aranjat tipic lui. Nu-l cunosteam..era prietenul unor prieteni, dar acea prima impresie va ramane in mintea mea pana in ziua cand fiecare particica vulcanica din mine sa va stinge odata cu fiinta mea. Mamica mea s-a dus, si pe durata celorlalte anotimpuri l-am vazut poate prea putin. Se acumulau dorinte care pareau absolut imposibile din punctul meu de vedere, il credeam cu mult superior fata de mine, asemeni unui zeu in comparatie cu umilii lui servitori, pana cand cineva mi-a deschis o mica portita catre optimism spunandu-mi “Incearca, ai sanse. Nu mori daca incerci.” si astfel dorintele mele au acumulat energie din toate celelalte resurse pe care fiinta mea parea sa le ofere. Odata cu magia pe care o aducea venirea verii, o prima dorinta mi s-a implinit. Pe neasteptate, am experimentat gustul buzelor sale si i-am simtit mainile care pareau sa-mi cunoasca corpul in amanunt..era ca si cum ne cunosteam de o viata intreaga si astfel, din acel moment am inceput sa-l iubesc. Poate ca o sa pretuiesc pentru totdeauna vara anului 2008 pentru numeroasele clipe frumoase si fericite pe care mi le-a oferit..

Restul e istorie din care putini vor stii adevarul gol golut, dar momentele mentionate mai sus vor fii in inima mea pentru tot restul vietii, pana cand moartea ma va despartii de constiinta.

Si atat !

Anunțuri

Despre viiirgi
Despre mine.

2 Responses to O amintire

  1. Rhenus says:

    Felul in care scrii seamana cu al meu 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: