cumva despre sticla..

De curand mergeam pe strada si ma gandeam la sticla. La textura ei, la forma, la tipuri, la semnificatia pe care o are ea in viata fiecaruia..
Sticla e ceva atat de simplu si totodata ceva atat de complicat…Poti vedea prin ea, sau iti poate distorsiona imaginea asupra realitatii. Se poate sa fie deosebita si sa devina un fel de oglinda, sau se poate sa fie neagra si sa nu lase nimic sa fie vazut.
Pentru unii sticla e un obstacol, o bariera, ceva ce ii dezorienteaza, iar pentru altii e ceva total nesemnificativ, care poate fi spart in zeci, sute, mii de bucatele. Asta determina un fel de lant, sau mai bine zis un arbore, cu multe cracute. Sticla sparta pe unii ii raneste si asta e un motiv care-i face sa se teama, iar pentru altii e doar o textura care-i determina sa se raneasca accidental sau din vina lor si iar, putin le pasa. Poate voi chiar nu veti gasi vreo relevanta in articolul asta, dar eu stiu ce spun, si tot respectu pentru sticla, care-si permite sa aiba atatea infatisari, isi permite sa faca rau si bine si totusi sa fie numita in acelasi fel : sticla.

It’s a blind faith.

10 iulie 2009

ganduri pentru un copil..

pierduta-n ganduri si-alte zeci de soapte,
nu credeam ca voi ajunge-asa departe,
credeam ca nu-mi e dat sa mai am sentimente,
dupa atatea lacrimi si iubiri absente.

stiam demult cam cine esti si cum vorbesti,
stiam ca le canti fetelor si le zapacesti,
si n-am simtit ca lucrul ce se v-a intampla,
intreaga viata de-acum imi va schimba.

evit iubirea-aceea-n cercuri de prieteni,
dar te tin aproape si n-ai cum sa te temi.
dar tu mi-ai dat speranta si-acum zi de zi,
traiesc doar pentru speranta ca tu ma vei iubi.

in jur lumea se pare ca-i a noastra,
si mult ma bucur ca nu ai inim-albastra,
ma faci sa risc si totusi inocent,
exact ca un tatuaj, mi-esti scris in minte permanent.