me against them.

Cred ca in sfarsit am ajuns sa ma cunosc in mai multe feluri.
Mi-am dat seama ca oricat mi-as da silinta, intotdeauna voi face o mica greseala care-mi va taia craca de sub picioare. E usor sa fii tu cel vinovat cand oamenii iti ascund lucruri, cand tu le-ai iertat multe si poate nu le-ai facut niciun repros..e cel mai usor. Asa ca oficial ma declar vinovata pentru toate prieteniile pe care le-am pierdut, pentru toate certurile in care am fost implicata, pentru toate zvonurile pornite. Ok, eu sunt de vina fratilor, puteti sa va traiti viata cu inima impacata.
Un alt lucru pe care l-am realizat e ca bipolaritatea de care dau dovada prin sentimentele mele schimbatoare e extrem de periculoasa. Cum sunt usor de ranit si cum ma indragostesc atat de usor, la fel de usor incep sa urasc oamenii, asa ca la activ am mult mai multe persoane pe care le urasc decat persoane pe care sa le cunosc cu adevarat, chiar daca pare ciudat, e adevarul gol golut. Nu stiu pana in ce punct voi avea control, dar imi aduc aminte cum mi-a spus cineva candva « am reusit sa cunosc o psihopata ». Wise man indeed ! si culmea e ca..pe el nu-l urasc.
Ajung la cel mai delicat subiect pe care-l pot dezbate, si anume sentimentele mele profunde. Stiti voi sentimentele alea deosebite, intense, care duc la dragostea intre doua persoane ? Ei bine, eu nu voi avea parte de asa ceva niciodata, dar o spun clar ca niciodata. Sunt constienta ca nu sunt o persoana pe care sa o poti iubi, sunt doar prea data peste cap, fara cale de intoarcere. Si la fel de constienta sunt ca voi continua sa-mi pun cate o bucatica de suflet pe tava pentru fiecare ‘nenorocit’ care ma va face sa simt macar un tremur in fiinta mea neinsemnata, asa ca voi fii ranita la nesfarsit. E un fel de « pana cand moartea ne va desparti », dar e vorba de mine si de suferinta mea.
Inchei cu bucurie spunand ca in ciuda tuturor lucrurilor negative pe care le afirm si cred despre mine, lucrurilor care ma fac un om de nimic, sunt fericita ca respir si ma complac in situatia asta. Nu mai am iesire, e un drum pe jumatate parcurs si parca daca ma uit in spate, nu vad cale de intoarcere.
Atat pentru azi, oricum sunt convinsa ca nimeni nu e interesat in vreun fel de frustrarile si problemele mele existentiale.