Vreau..

Vreau sa ajung sa stiu ca te cunosc,

Vreau sa stiu ce-i bine si ce iese prost,

Vreau sa stiu ce-ti place si ce iti displace,

Vreau sa fie intre noi intotdeauna pace.

Vreau sa te ating, vreau sa te sarut,

Vreau sa-ti simt mirosu si-apoi sa stranut,

Vreau sa-ti simt caldura si sa stam lungiti,

Vreau sa stiu momentu-n care te exciti.

Vreau sa fu perversa oricand imi doresc,

Vreau sa fii aici atunci cand zambesc,

Vreau sa mearga totu minunat,

Vreau sa fim povestea de invidiat.

Vreau sa-ti fiu alaturi cand te-ntepi in spini,

Vreau sa stiu vindec si ultimul suspin,

Vreau o viata-ntreaga langa persoana ta,

Vreau sa stiu ca esti bine, dar nu cu-altcineva.

Vreau sa-ti cant iubirea sau sa ti-o recit,

Vreau sa ma asculti pana la infinit.

Vreau sa pot vedea zilnic privirea ta

Vreau sa iti aud vocea, cand imi declari iubirea.

Anunțuri

Love story

Am mii de dorinte si toate sunt legate de tine..

Vreau sa imi zambesti, sa ma strangi in brate, sa imi poti spune ‘te iubesc’..

Sa te trezesti in zori eu sa ma uit la tine,

Sa ma saruti pe frunte, totul sa fie bine..

Am doar regretul ca nu te stiu de mai mult timp ,

Poate ca as fi putut caldura corpului s-o simt,

As fi putut sa stiu ca nu e ea,

De ce sa mint ? Lumea ar fi fost toata a mea..

In general dragostea se-ntampla noaptea,

Cand visele romantice-ti impaienjenesc mintea,

Cand te trezesti plangand ca nu e viata ta,

Si-ai vrea sa fi in vis, doar cu iubirea ta..

Stii cate as face pentru tine ?

Te-as tine strans, sa vada-ntreaga lume ce-nseamna fiinta ta pentru mine,

As fi iubita si tot ce vrei sa fiu,

Dar ce rost are sa continui si sa scriu ?

E sentimentul care-l vreau pentru o viata,

Mi-e frica ca nu ai putea sa ii faci fata,

Vreau sa-mi impart lumea in doua,

Una s-o sterg si sa fie lumea noastra noua..

Promit sa fiu respectu-ntruchipat,

Iar noi sa fim basmul de neuitat..

Promit sa tin inima ta,

In palma sufletului meu, in viata mea,

Sa fim intregul pururi cautat,

Cuplul acela de toti care-i-nvidiat,

Sa-ti spun ca te iubesc, sa te privesc in ochi,

Sa stim ca ce e intre noi nu e un joc,

Si la sfarsit unul din noi daca se stinge,

Vom stii ca steaua noastra o va atinge

Si intregi vom fi noi in univers,

Va fi la nesfarsit, un cantec, sau un vers,

Ce aminteste despre noi…

..si toti sa aiba povestea noastra scrisa printre nori.

O amintire

Sunt un fenomen. Nu pot fii oprita cu usurinta si am reactii vulcanice care apar cand te astepti cel mai putin. Fiinta mea face cele mai simple sentimente sa se transforme in obsesii si asta ma face sa am de pierdut sau de castigat la extreme, ceea ce nu e tocmai extraordinar. Sunt copilul verii si imi iubesc mama protectoare, chiar daca e alaturi de mine aproximativ 3 luni pe an. Poate as putea sa dau impresia de domnisoara materialista daca as spune ca o iubesc pentru ca mi-a facut cele mai frumoase cadouri, inca din ziua cand a hotarat sa fiu adusa pe aceasta lume exact cand era ea mai frumoasa si mai puternica, in ziua de 18 iulie a anului 1993.

Intr-una din scurtele perioade cand a fost alaturi de mine, undeva prin anul 2007 mi-a incantat privirea cu imaginea unui fizic masculin in genul surferilor in California, dupa care mor toate fetiiili. M-a atras prin perfectiunea aparenta pe care o afisa, din detaliu in detaliu, pana la ultimul articol vestimentar si pana la ultimul fir de par aranjat tipic lui. Nu-l cunosteam..era prietenul unor prieteni, dar acea prima impresie va ramane in mintea mea pana in ziua cand fiecare particica vulcanica din mine sa va stinge odata cu fiinta mea. Mamica mea s-a dus, si pe durata celorlalte anotimpuri l-am vazut poate prea putin. Se acumulau dorinte care pareau absolut imposibile din punctul meu de vedere, il credeam cu mult superior fata de mine, asemeni unui zeu in comparatie cu umilii lui servitori, pana cand cineva mi-a deschis o mica portita catre optimism spunandu-mi “Incearca, ai sanse. Nu mori daca incerci.” si astfel dorintele mele au acumulat energie din toate celelalte resurse pe care fiinta mea parea sa le ofere. Odata cu magia pe care o aducea venirea verii, o prima dorinta mi s-a implinit. Pe neasteptate, am experimentat gustul buzelor sale si i-am simtit mainile care pareau sa-mi cunoasca corpul in amanunt..era ca si cum ne cunosteam de o viata intreaga si astfel, din acel moment am inceput sa-l iubesc. Poate ca o sa pretuiesc pentru totdeauna vara anului 2008 pentru numeroasele clipe frumoase si fericite pe care mi le-a oferit..

Restul e istorie din care putini vor stii adevarul gol golut, dar momentele mentionate mai sus vor fii in inima mea pentru tot restul vietii, pana cand moartea ma va despartii de constiinta.

Si atat !

despre sufletul meu..

  In anii de formare a viitoarei vieti de adult, adica in primii ani de adolescenta, incepi sa numesti si sa descoperi singur sentimentele din sufletul tau. Cred ca eu am atins punctul culminant al adolescentei, pentru ca am minunata varsta de 16 ani, care pana acum n-a avut nicio surpriza placuta pentru mine, sau poate..ca da, pentru ca am realizat anumite lucruri.
Cel mai elocvent ar fi sa vorbesc despre dragoste/iubire, pentru ca este cel mai intens sentiment de care avem parte tot restul vietii, dar incepand cu aceasta mica etapa in care mai mult invatam si suferim. Bineinteles ca mai tarziu ne vom aminti de toate intamplarile din zilele acestea si le vom numi ‘porcarii’ pentru ca pe parcursul vietii vom intampina probleme mai complicate decat asa zisele porcarii adolescentine.
  Cum spuneam, voi vorbi despre iubire, sau de fapt..despre ce reprezinta ea in viata mea si voi da cateva exemple, evident ca personale. La inceput, cand sa spunem ca ‘mergeam de-a busilea’ adica pe la 12 ani, cineva sau ceva, o forta necunoscuta, mi-a dat un branci catre necunoscut. Eram speriata, confuza si prostuta, dar in acelasi timp aveam parte de o fericire pe care n-o mai intalnisem pana atunci. S-a produs inevitabilul, sa spunem ca am luat seama cuiva si daca nu sunt destul de concisa, e vorba despre un baiat, bineinteles. Nu mai eram eu, persoana mea se confrunta cu o multime de emotii si nevoi, bune si rele, unele cunoscute, iar altele necunoscute. In clipa de fata eram atat de fericita incat paream ca plutesc, iar in urmatoare secunda aveam accese de furie si de durere reprimata. Nu vreau sa vorbesc atat de mult despre ce a fost, dar e nevoie de o cale de a intelege ceea ce vreau eu de fapt sa spun.. Continuand „povestea” e bine de stiut ca perioada aia n-a tinut o saptamana, sau doua..A fost de fapt o perioada cu durata de 4 ani, in care am fost in stare de negare, de uitare, de furie si nu numai.
Acum, problema e alta.. pe parcursul acestor 4 ani, mai exact in ultimii 2 ani, am fost atat de confuza incat am facut greseala sa cred ca ma indragostisem de altcineva, pentru ca asta e formularea corecta, despre asta vorbesc eu de fapt. Dar? Nu..Toate la un loc sunt de fapt ca un pod subred pe care te chinui sa treci ca sa ajungi sa fii in siguranta, acolo unde trebuie sa fii de fapt. Imi pare rau ca am avut de atatea ori sentimentu ca sunt din nou indragostita sau ca sunt atat de suferinda.. „Oh, vai! Viata mea de adolescent ranit”. Da sigur, astea sunt doar niste etape firesti, nu eram cu nimic diferita fata de altii de varsta mea, dar..acum, desi regret ca n-am putut sa previn soarta, cum s-ar zice, pe alt plan snt atat de fericita, pentru ca am invatat cum este sa iubesti cu adevarat si nu mai pot spune ‘te iubesc’ primului care se ofera sa-mi fie partener.
  Imi permit sa revin putin in trecut, si sa spun cateva vorbe. Mai intai de toate, e bine de stiut ca oamenii iubesc toata viata, de cand se nasc. Poti iubi un om drag, un parinte, un prieten, iti poti iubi animalul si poate ca nu doar pe-al tau, poti iubi o activitate, poti iubi un obiect, sau poate lucruri care la prima vedere nu inseamna nimic…Probabil ca bebelusii iubesc cel mai mult laptele de la sanul mamei, asa cu iubesc vacutele iarba verde si frageda. Iubirea este cel mai imprevizibil sentiment si niciodata nu are aceleasi manifestari..asa ca, n-ai de unde sa stii ce se intampla cand un copil de 5 ani trece grabit pe langa tine, cu capul in pamant si rosu ca sfecla la fata, iar asta eu o aprob, pentru ca mi-a fost dat ca sentimentul de rusine care credeam eu ca e cand eram copil, sa fie de fapt o maaare iubire. Si iata ca am ajuns unde vroiam eu de fapt, la marea durere din sufletul meu care e de fapt un imens gol plin cu oftica si sete de el. Pe data de 5 octombrie 2009, am fost o persoana seaca, fara dorinte, principii, sentimente, nevoi..Eram doar o persoana nemultumita de pe urma fostelor dorinte, sperante, vise si trairi. de fapt asta e momentu in care m-am trezit cu adevarat. Dragostea pe care o simt eu, credeti-ma ca e cel mai minunat sentiment: sa tremuri cand il vezi incat sa-ti risti sanatatea fizica daca te misti din loc, sa fii atent in detaliu la fiecare gest si actiune pe care o interprinde, sa fii pregatit sa faci orice compromis pentru persoana iubita..Da, asta simt. Si nu sunt vorbe in vant, pot garanta, pentru ca nu imi mai e frica de nimic si toti ma privesc ca pe o nebuna. Poate ca parerile vor fi impartite, iar taberele vor fii 2:
1.ai celor care ma cunosc si ma cred
2. a celor care cred ca am dezvoltat o obsesie
Dar eu stiu ce simt si sunt sincera, chiar daca n-am nici macar o farama de speranta ca de data asta va fii in favoarea mea, pentru ca sansele sunt de 1 la un milion..De ce? Asta nu mai pot spune.
Si pentru ca am invatat cand si cui sa spun ‘te iubesc’..
E ceva ce va urma ! 🙂